Dezvelirea bustului gl. lt. dr. Ion Bunoaica, în curtea Jandarmeriei Brașov

2 thoughts on “Dezvelirea bustului gl. lt. dr. Ion Bunoaica, în curtea Jandarmeriei Brașov”

1. CRED ,DIN CELE CITITE CA ION BUNOAICA SEA FACUT DATORIA

   Răspunde

2. Umila și modestă mea lucrare, despre cel care a fost și va rămâne, pentru noi JANDARMII, cel mai MARE COMANDANT AL JANDARMERIEI ROMÂNE:

   S – A S T I N S M E T E O R U L …

   Autor: Locotenent- colonel Orodel Emilian
   Șef Serviciu Resurse Umane – Inspectoratul de Jandarmi Județean Teleorman ,,General de brigadă Ion Bunoaica”
   3 Aprilie 2013

   ,,Jandarmii români există, iar dacă există jandarmi, nu-i va fi ușor nimănui să lovească în ordinea de drept…” (3 Aprilie 1995 – Bunoaica Ion)

   R E Z U M A T

   MOTTO:
   „Cei care au fost înaintea noastră au făcut mult, dar nu au făcut totul; cu toate acestea, să-i respectăm și să-i venerăm” (Seneca).

   Am elaborat prezenta lucrare în semn de aleasă prețuire și recunoștință, din respect și considerație, pentru păstrarea neștirbită a memoriei fostului meu Comandant de Armă, jandarm teleormănean la origine, cu care mă mândresc.
   Titlul lucrării am preferat să-l aleg, de la cel ce i-a fost cel mai apropiat dascăl, profesor (matematică) Jean Sitaru, care, într-o oarecare măsură și-a pus amprenta asupra tipului de om al generalului în întreaga sa … scurtă viață.
   Am căutat să îmbin date, informații, caracterizări etc. studiate din documente și împărtășite de o parte de cei care l-au cunoscut și i-au fost aproape, despre omul și jandarmul Ion Bunoaica, și recunosc sincer faptul că, lucrarea mea este modestă și ,,subțire” în comparație cu alta, rezultată dintr-o mai largă documentație, implicând probabil, și numeroase alte persoane, care, poate, i-au cunoscut și alte calități, merite, realizări, defecte, slăbiciuni…

   1. OMUL ȘI JANDARMUL ION BUNOAICA

   1.1. Despre copilărie și adolescență:
   OMUL Ion Bunoaica, s-a născut în comuna teleormăneană Slobozia-Mândra, într-o frumoasă zi de vară, 22 iulie 1948 provenind dintr-o familie simplă și săracă, cu cinci copii (nici unul mai trăiește).
   Acesta a făcut notă distinctă încă de mic, prin preocupările sale – în timp ce puștii de-o seamă cu el ieșeau la bătut mingea, el prefera să citească, pasiunea pentru lectură râmânându-i aceeași și peste ani, de-a lungul scurtei sale vieți. Avea preferințe diverse, de la cărți science-fiction la romanele lui Marin Preda (de altfel, în lumea moromețiană regăsea parcă personaje din propria copilărie, din viața de la țară, pe care a îndrăgit-o nespus). lubea și poezia, iar Adrian Păunescu era primul în topul preferințelor sale…
   Fiind fiul unor oameni simpli din Câmpia Burnasului, dar harnici, onești și buni gospodari ai acestei străvechi așezări teleormănene, acesta a fost crescut și educat în spiritul respectului și dragostei față de oameni, în spiritul cinstei, al demnității și al muncii.
   În anul 1962 a absolvit 7 clase la școala generală din satul său natal, permanent era fruntaș al clasei, fiind „un copil isteț, mic de statură, serios, cam tăcut de felul lui, dar, ca toți copiii, zburdalnic (…), era atent la fiecare lecție, parcă te mânca din ochii săi luminoși, de om inteligent. În ore, lua puține notițe, avea o memorie formidabilă și reproducea cu exactitate cunoștințele predate, rezolva cu ușurință, corect, de multe ori, cu mai multe soluții problemele propuse, dădea răspunsuri clare, prompte, punea întrebări din curiozitate și de multe ori derutante pentru mulți dintre profesorii de atunci (…).” – așa cum si-l amintește fostul său profesor de matematică, Jean Sitaru .
   De mic copil i-a plăcut haina militară, ascultând cu răsuflarea tăiată evocările bunicilor și ,,Moșilor satului” care luaseră parte la Războiul pentru Reîntregirea Neamului, în anii 1916 – 1918, și ale tatălui său, care a participat la eliberarea străvechiului pâmânt românesc al Transilvaniei, în vara și toamna anului 1944.
   Rememorarea evenimentelor trăite și descrierea unor fapte de arme de către bunicul și tatăl său, au avut darul să-i stimuleze imaginația tânărului de 18 ani, Ion Bunoaica, motiv pentru care, după terminarea studiilor liceale (1962 – 1966 a urmat cursurile Liceului „Unirea” din Turnu Măgurele, fiind Șef de promoție), a optat pentru școala militară. Demn este de apreciat faptul că, în timpul liber, pe perioada studiilor liceale, elevul Bunoaica a lucrat ca muncitor la Combinatul de îngrășăminte chimice din Turnu Măgurele, pentru a-și ajuta familia și frații cu bani.
   În perioada 15.09.1966 – 30.12.1969 a urmat Școala Militară de Ofițeri „Nicolae Bălcescu” Sibiu, fiind un elev remarcat prin cumințenie, disciplinat și ascultător, respectuos și silitor la învățătură, fapt care mai târziu avea să-l ajute să parcurgă relativ repede toate treptele ierarhiei militare, de la comandant de pluton la comandant de brigadă, apoi Comandant al Jandarmeriei Române.

   1.2. Despre pregătire, formare și traiectul profesional:
   JANDARMUL Ion Bunoaica, după absolvirea Școlii Militare de Ofițeri, este repartizat cu data de 21.01.1970 la o subunitate de pază (Dejani – Făgăraș, Jud. Brașov) îndeplinind funcțiile de comandant de pluton și apoi de companie, ulterior fiind promovat în funcțiile de: șef de stat major al B.54 / Bg. 50 Securitate Brașov (22.08.1979 – 01.10.1980) și cea de comandant al B.52 Securitate – Miliție Brașov (01.10.1980 – 01.06.1985).
   A doua etapă a activității profesionale, a desfășurat-o în garnizoana Timișoara ( între anii 1985 – 1990) îndeplinind funcțiile de șef de stat major (01.06.1985 – 16.07.1987) și cea de comandant al Brigăzii 36 Securitate Timișoara
   (16.07.1987 – 01.05.1990).
   Ultima perioadă profesională (și a vieții sale) se regăsește în municipiul București (01.05.1990 – 01.09.1995) când a condus Jandarmeria Română, în funcția de Comandant ( cu cele două denumiri: Comandamentul Trupelor de Pază și Ordine – în perioada 01.05.1990 – 01.09.1991 și Comandamentul Trupelor de Jandarmi – în perioada 01.09.1991 – 01.09.1995).
   După ani și ani de studii și muncă, făcute cu dăruire și pasiune, își continuă pregătirea personală și profesională, absolvind cu examen și rezultate foarte bune următoarele: Academia Militară (A.Î.S.M.) București, Facultatea Arme Întrunite
   (01.10.1977 – 22.08.1979); Facultatea de Drept Economic și Administrativ din cadrul Universității București ( în anul 1981); Cursul Postacademic de 6 luni, profil unic pentru toate armele (în anul 1986); În anul 1995 a susținut în Aula A.Î.S.M. teza de doctorat, de o înaltă valoare științifică și cu un permanent caracter practic-aplicativ, despre „,întrebuințarea Jandarmeriei Române în timp de pace și în timp de război”, devenind Doctor în științe militare – specialitatea „,Arta Militară”.
   De asemenea, a absolvit un curs de perfecționare (comandați de pluton) în anul 1976 și un curs pentru cadre conducere în anul 1985, ambele cu durata de 3 luni.
   Pe parcursul întregii activități, pentru rezultatele foarte bune în activitatea profesională, a fost recompensat în nenumărate rânduri și i s-au acordat, prin decret prezidențial, ordine și medalii din care enumerăm: Ordinele „,Meritul Militar” clasa a III-a (06.06.1985) și clasa I (20.09.1995 – post mortem) precum și Medaliile „Meritul Militar” clasa a II-a (03.02.1975) și clasa I (28.04.1980), precum și acordarea (ca recompensă, prin Ordin al ministrului de interne ) a Revolverului „Colt”, calibrul 38 mm special (05.1992).
   Ca militar, i s-au acordat succesiv, următoarele grade: locotenent (30.12.1969 – primul grad), locotenent major (23.08.1974 – la termen), căpitan (23.08.1979 – la termen), maior (23.08.1983 – la termen), iar în continuare, următoarele grade, respectiv cele de: locotenent – colonel (17.08.1987), colonel (22.03.1990) și de general – maior
   (18.01.1991) – toate trei înainte de termen, precum și gradul de general – locotenent ( de divizie, cu două stele) la data de 04.09.1995, post – mortem).

   1.3. Dispariția prematură a generalului, într-un stupid accident aviatic:
   La 1 septembrie 1995, tocmai de Ziua Jandarmeriei, avea să se întâmple cea mai mare tragedie, unică în felul ei, din întreaga istorie a jandarmilor, de 145 de ani…
   Lângă satul Mogoșești, județul lași, în jurul orelor 14.10, s-a produs un tragic și stupid accident aviatic în care și-au pierdut viața șase bravi militari ai M.I., printre ei aflându-se și generalul – maior Ion Bunoaica – comandantul Trupelor de Jandarmi, care cu câteva ore înainte, înmânase în acea zi festivă (chiar în orașul unde se născuse această Armă cu 145 de ani în urmă) Drapelul de Luptă al Batalionului de Jandarmi lași.
   În elicopter se mai aflau: general maior lon-Eugen Sandu – secretar de stat și șef al Departamentului Organizare, Mobilizare, Înzestrare și Logistic din M.I., colonel Mihai Alexe – șef de secție în C.T.J., colonel Aurel Florea – navigator șef al Unității Speciale de Aviație a M.I., locotenent – colonel Alexandru Vasile – comandant de echipaj la U.Sp.Av. a M.I. și maistrul militar principal Silviu Paraschiv – tehnic de bord cls. I ( și instructor).
   Elicopterul a decolat în jurul orei 13.41 de pe Aeroportul lași, în condiții meteo deosebit de grele (care însă se încadrau în baremul de zbor), îndreptându-se spre București. După aproximativ 19 minute de la decolare, aparatul de zbor a dispărut de pe ecranele radar. La momentul ajungerii pe raza comunei Mogoșești (județul lași), la circa 20 km de locul decolării, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile (plafonul de nor și ceață, combinate cu averse puternice de ploaie, care au redus vizibilitatea la limita minimă de siguranță), elicopterul s-a izbit de crestele arborilor plantați pe versantul nord-vestic al Piscului lui Aron, luând contact violent cu solul. În urma impactului, aeronava a luat foc și toți ocupanții și-au pierdut viața.
   La aflarea veștii despre tragicul accident, întregul efectiv al Jandarmeriei Române, de la soldat la general, au simțit, cu profundă durere, marea pierdere.
   Fatalitatea a făcut ca el să treacă în Panteonul celor bravi tocmai în ziua când se sărbătorea Ziua Jandarmeriei și când jandarmii se așteptau să primească mesajul de îmbărbătare al Comandantului lor. Astfel, o sărbătoare a bucuriei s-a transformat într-o imensã tragedie…
   În semn de aleasã cinstire a memoriei celor șase cadre ale M.I. dispărute în catastrofa aviatică, prin Decret Prezidențial, acestea au fost avansate în grad, post-mortem, și li s-au decernat Ordinul ,,Meritul Militar”. Deasemenea, prin Ordin al ministrului de interne, în ziua de 5 septembrie s-a instituit zi de doliu în toate unitățile M.I., iar la ora 13.00 s-a păstrat un moment de reculegere.
   La funeralii, în fața Casei de Cultură a M.I., toată lumea plângea (ministrul de interne Doru-Ioan Tărăcilă, adjunctul acestuia, generalul George-Ioan Dănescu, generalul Pavel Abraham, generalul Octavian Chițu, generalul lancu Ștefan, reprezentanți ai presei scrise și audio-vizuale).
   Așa s-a întâmplat și a doua zi, la înmormântarea acestora, în Cimitirul Ghencea – Militar.

   1.4. Aprecieri despre personalitatea generalului și activitatea acestuia în slujba armei:
   S-a orientat către cariera militară pentru că, de mic, a fost serios, sârguincios și riguros. Modelul său militar, i-a fost Napoleon. Și pentru că, așa cum spunea împăratul francez Napoleon ( ,,în tolba fiecărui soldat se află bastonul de mareșal”) și jandarmul Ion Bunoaica a dovedit că poate ajunge, din simplu militar, cel mai important om în bleu-jandarm din România.
   Gânditor militar, generalul Ion Bunoaica, a apreciat (în spiritul lui Clausewit) că succesul în luptă este rezultatul exploatării avantajului în forțe și mijloace, la timpul și la locul potrivit.
   A studiat mult, a cercetat asiduu numeroase surse științifice și istorice, autohtone și străine, reușind ca la final, să pună în operă ceea ce este astăzi, Jandarmeria Română.
   A știut să impulsioneze procesul de organizare a jandarmeriei și în acest scop, a inițiat acțiunile pentru elaborarea unei legi proprii, redobândind prin aceasta un drept istoric al armei. A întocmit, împreună cu colaboratorii săi, trei variante de proiecte, pe care le-a prezentat spre studiu la diferite ministere, la Parlament precum și unor personalități de marcă în domeniul militar.
   În acest sens, la data de 12.09.1995, într-un interviu televizat, ministrul de interne de atunci – Doru-loan Tărăcilă, afirma: ,,Pe de altă parte, generalul Bunoaica, un om extrem de cult, un comandant respectat, un cadru militar care încearcă să repună o armă, acolo unde îi era locul, pentru a crea din jandarmul român un apărător al ordinii de drept… Și a facut-o, în felul dânsului. A făcut-o prin propunerile pe care noi le-am discutat la nivelul colegiului din minister, prin acele propuneri chiar de amendare a proiectului de lege, dar, deși aș spune că s-a bătut ca un leu pentru propriul punct de vedere, atunci când noi am hotărât în colegiu un anumit punct de vedere al ministerului, care nu coincidea cu al dânsului, acesta a fost totuși acceptat și susținut în fața colegilor parlamentari”.
   Generalul Bunoaica și-a a adus contribuția la elaborarea ediției a doua a ,,Lexiconului militar” și a încurajat cercetarea științifică în cadrul Jandarmeriei, sprijinind apariția „Revistei Jandarmeriei”.
   Are meritul stabilirii unei colaborări instituționale între M.Ap.N. și M.I., pe linia apărării ordinii constituționale, în timp de pace și de război.
   Ca dascăl – conferențiar universitar la Academia de Poliție ,,Alexandru Ioan Cuza”, a fost iubit și stimat de studenți și cadrele didactice de la Facultatea de Jandarmi. În prelegeri si conferințe (pline de patos științific și recomandări practic-aplicative) electriza auditoriul prin felul deschis, curtenitor, elegant, modest, diplomat, inducând acestuia o stare de spirit pozitivă, știind să canalizeze energiile într-un singur scop – susținerea Jandarmeriei Române.
   În actul de comandă a folosit stilul participativ, dând posibilitatea locțiitorilor și cadrelor de bază să-și manifeste plenar competența și cunoștințele, fiecare în compartimentul său de muncă.
   În calitate de militar, de dascăl și om de stat, a fost un patriot desăvârșit, un intelectual complet, un bun cunoscător și apreciat prieten al subordonaților.
   Bun profesionist, impetuos și având simțul riscului rațional înnăscut, marele dispărut a fost cel care a reorganizat Jandarmeria Contemporană, după patru decenii și jumătate, de la desființarea acesteia.
   A fost un om care-și venera Arma, căreia îi respecta și sfințea, în fiecare zi, blazonul „bleu jandarm”.
   Ca om, a fost apreciat și stimat de către cadrele militare din toate structurile M.I. și J.R., fiind un bun colaborator al cadrelor de conducere din M.Ap.N., un bun prieten cu majoritatea acestora.
   Și-a iubit foarte mult Arma, pe care putem spune (fără teama de a greși) că a personificat-o, conferindu-i autoritatea, dar și strălucirea pe care o merita. S-a aplecat asupra trecutului Armei nu numai din respect, ci, în primul rând, din necesitate. Se uita la prezent, scrutând vitorul, nu numai din prudentã, dar si din ratiunea sa de a asigura perfectionarea propriilor structuri.
   Din nefericire, „cito mors venit” (moartea a venit prea grăbită), spulberând într-o singură clipă toate visele generalului…
   Pentru noi, a fost un moment de mare deznădejde și de derută, până ne-am dat cu toții seama că, ceea ce s-a pierdut (odată cu prăbușirea elicopterului) trăiește acum în noi, jandarmii și prietenii lui, adevărați.

   1.5. Pentru fiul său, a rămas un model de viață…
   Din interviul fiului generalului – Adrian Bunoaica, publicat în cotidianul ,,Timpolis” (ediția 17-20.04.2003), rezultă următoarele:
   Ion Bunoaica și-a cunoscut soția, pe Elena-Mihaela, la începutul carierei, în Dejani, un sătuc de lângă Făgăraș, județul Brașov, s-au căsătorit și au avut doi copii, o fată – Dana și un băiat – Adrian.
   Acasã, in familie, lăsa de-o parte ținuta riguroasă.
   Nu dădea ordine, ci doar… sfaturi categorice. Copiilor le spunea să-și aleagă cariera care le place. Dar, chiar dacă meseria a fost viața lui, nu și-a lăsat băiatul să-i calce pe urme. Astfel că, Adrian Bunoaica a urmat Dreptul și acum este secretar general la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminarii (CNCD).
   ,,Mi-a spus că nu e cea mai bună alegere. El știa mai bine de ce, trecuse prin multe, văzuse toate fețele acestei meserii. A luptat cu oameni și cu structuri ca să schimbe mentalități”.
   Și totuși, tocmai fata lui, Dana, după moartea sa, a urmat cariera militară ca ofițer jandarm, cu gradul de sublocotenent (ulterior, după numai câțiva ani, trecând în rezervă).
   Mare parte din viață, și-a petrecut-o în unitate. Treceau, uneori, zile la rând în care nu-și vedea familia. A avut responsabilități imense și este suficient să amintim de evenimentele din București, din timpul mineriadelor, când venea acasă câteva ore, la două săptămâni.
   Și-a ținut însă familia aproape. Ori de câte ori era mutat, în interes de serviciu, soția și copiii îl urmau.
   Și omul, și generalul Bunoaica era plin de umor și avea un adevărat registru de bancuri cu care-și delecta prietenii. Era „vioara întâi” la petreceri, chiar și la bancurile cu iz politic, într-o vreme în care se (auto) cenzurau chiar și gândurile… Asculta cu foarte multă plăcere muzica populară, atât cea ardelenească, din locurile natale ale soției, cât și cea din zona în care s-a născut, muzica populară oltenească. Așa a ajuns bun amic cu Furdui Iancu, Drâgan Munteanu, Liviu Vasilică și Floarea Calotă.
   O delectare aparte fi ofereau călătoriile, deși foarte rare. Îi plăcea să viziteze biserici, orașe vechi, admira întâi stilul arhitectonic și abia apoi „savura” restul. O altă pasiune a lui Ion Bunoaica a fost pescuitul. Mergea și la vânatoare, mai mult din dragoste pentru natură, însă, chiar dacă a purtat toată viața haina militară, blândețea sufletească îl împiedica să … apese pe trâgaci. Fiind un om deosebit de cult, avea cunoștințe în mai toate domeniile. Informațiile, în cea mai mare parte, le culegea din cărți. În viața de zi cu zi, era un om corect și aștepta și de la cei din jurul său – familie, colegi sau subordonați – același lucru. Avea o enormă încredere în oameni, până la proba contrarie.
   „Când avea câte o lucrare, nu spunea «fă-o până la data de…», ci întreba «când crezi că poți să o faci?». Dar, dacă lucrarea nu era gata la termenul promis de subordonat, era …grav” (povestea fiul său).
   Generalului nu-i plăceau oamenii falși, ipocriți, oamenii cu ,,două fețe”. Bun cunoscător al psihologiei umane, își dădea rapid seama din ce ,,aluat” sunt făcuți, adică ,,îi citea” imediat…
   A lăsat în urma sa o serie de idealuri neîmplinite.
   Și-a dorit, toată viața, o casă. Nu a reușit să o construiască. Fiind un om modest, s-a mulțumit cu un apartament la bloc. Nu a mai ajuns să se bucure de clipe de relaxare în curtea la care visa… ( ,,Mi-a spus că, după ce va reuși să facă din Jandarmerie o armă care să aibă locul pe care-l merita, ar vrea sã devină profesor. Să predea, să le povestească și altora din experiența sa” ( își aminteste Adrian Bunoaica). Fiul său spunea că, înainte de accident, Ion Bunoaica ar fi avut premoniții… A aflat acest lucru de la foștii colegi de armă ai tatălui său. Familiei nu i-a destinuit nimic din gândurile negre ce-I urmăreau. Când a plecat dimineața de acasă, părea chiar optimist. ( ,,Sunt oameni cărora le-a destăinuit că are o premoniție. Mai în glumă, mai în serios… În acea zi blestemată, el nu ar fi trebuit să meargă acolo. Inițial, desemnase un subordonat să meargă la lași. Apoi s-a râzgândit, pe ultima sută de metri…”
   Firul vieții i s-a curmat brusc, într-un moment în care era abia la jumătatea drumului.
   Pentru fiul său a rămas un model de viață, iar pentru majoritatea jandarmilor români, de asemenea, un model în cariera militară

   2. TESTAMENTUL LÁSAT DE GENERAL – CARTEA „TANDARMERIA ROMÂNÃ – TRADITII SI PERSPECTIVE”
   Extras din articolul „ Punctul pe i” publicat in Revista Jandarmeriei din 1 septembrie 2002 –
   9 Suntem siguri ca Steaua Comandantului nostru va sträluci cu temeinicie acolo sus, aceasta si pentru faptul cà înainte de a fi rpit de un destin nedrept (chiar in data când se sarbatorea Ziua Jandarmeriei Române), a reusit sà ne lase un testament adevã-rat, cartea sa: „Jandarmeria Românã – traditii si perspective” , care este acum si cartea noastrã, fiecare frazà, fiecare cuvânt, fiecare asertiune ori sintagmã, cáci fie-care idee din ea, stau toate sub semnul dragostei si loialitâtii fatà de Arma pe care a venerat-o, Jandarmeria.
   in aceastà carte au fost prezentate opiniei publice ideile sale novatoare cu privire la locul si rolul institutiei oamenilor de arme. Cartea a apārut la editura „Semne *94″, în anul 1995 si a fost publicatà dupà moartea generalului, timp de cinci ani, în Revista Jandarmeriei, numar de numãr.
   Inainte de tiparire, cartea a fost trimisã spre recenzare si exprimare de opinii unor importante personalitti publice române,ti de toate culorile si unor recunoscuti specialisti si autori de doctrinã militarà. Toate aceste opinii, 63 la numar, s-au regâsit în carte, între capitolele ,,Lege privind organizarea si functionarea J.R. (proiect)” „Epilog”. Cartea, dupà lansare, a stârnit controverse dintre cele mai aprinse. Printre opiniile pozitive, s-a remarcat cea a generalului Ion Eugen Sandu (care la Mogosesti, a impartasit soarta tragicà a generalului nostru).
   Timpul a dat câstig de cauzà tuturor ideilor generalului cuprinse in aceastã
   carte.
   Lansarea cártii a avut loc, oficial, în Bucuresti, la Casa Oamenilor de Stiintà, la 5 iulie 1995, în prezenta unei foarte numeroase si selecte asistente. Conducerea
   M.I. a fost reprezentatà de acelagi general Ion Eugen Sandu.
   Ulterior generalul Bunoaica 1-a insarcinat pe colonelul Boblea Gheorghe sã lanseze cartea în cele mai importante localitati, cu pondere mediatica semnificativã, pentru a fi adusa la cunostinta opiniei publice, astfel: la Ploiesti, Drobeta Turnu Severin, Craiova, Brasov, Bacâu, lasi, Cluj Napoca, Timisoara, Târgu Mures. Acti-unea de popularizare a avut un succes teribil, confirmat de evolutia ulterioarà a Armei noastre. Pentru ca, în numai câtiva ani de la publicarea lucrárii, Jandarmeria Românã a redevenit ceea ce trebuia, trebuie si va fi: o fort de ordine publica, cu statut militar, sigurã, credibilà si stabilã – aça cum afirma întoteauna Generalul – aflatà numai si numai in slujba Legii, numai si numai in slujba cetâteanului si a comunitâtii. Astazi Jandarmeria Românã dorità de General, este Jandarmeria Românã! O institutie a statului de drept, aflatà de peste un deceniu, în topul pozitiv al societâtii civile si nu numai! Jandarmeria Românã a primit confirmare internationalã la nivelul Europei si in intreaga lume, prin primirea ca observator in anul 2001 în cadrul F.I.E.P., dar si la cel al O.N.U., prin evidentierea constant a jandarmilor aflati in misiuni de mentine-rea pâcii în provincia Kosovo, si în alte zone de conflict si prin aderarea ulterioarã la Forta de Jandarmerie Europeanã.
   8

   in fruntea celor care au criticat vehement ideile Generalului inscrise n carte,
   s-a situat general locotenent Ion Pitulescu, geful Politiei Române la acea vreme, intr-o recenzie numità ,, Raport cu privire la unele probleme ridicate de generalul maior Ion Bunoaica in lucrarea Jandarmeria Românã – traditii si perspective” inregistrat la data de 07.08.1995 si inaintat conducerii ministerului. Lecturarea pasajelor critice, la adresa ideilor generalului Bunoaica din recenzie, scoate in evident in mod clar, o anumità atitudine de întelegere a reformei, de catre semnatarul recenziei.
   Cartea generaluti constitue zi astázi un indreptar demn de luat in seama.
   Generalul a avut dreptate in toate!
   3. IN MEMORIA BRAVULUI GENERAL
   Pentru tot ce a faurit si a cladit în folosul Armei care l-a consacrat, jandarmii din fosta Brigadà 44 Jandarmi Craiova (Comandamentul de Jandarmi Teritorial Craiova, compus din Comandamentele de Jandarmi Judetene: Doli, Teleorman, Gori, Mehedinti, Vâlcea, Olt si Arges), au ridicat în anul 1996, in localitatea natalà Slo-bozia Mândra, în centrul comunei, vis-a-vis de Scoala generalã, un impunator monu-ment, din contributia, benevolà a cadrelor militare si j.a.b.c., la initiativa si sensibi-lizarea comisiilor Drepturilor Omului si Dreptului Umanitar. Monumentul a fost dezvelit, printr-o mare si emotionantã ceremonie militarà si religioasã, la data de 1 septembrie 1996 (la aniversarea a 103 ani de la promulgarea primei Legi a Jandarme-riei Rurale) in prezenta comenzii Jandarmeriei Române la acea datã, a unor distinsi invitati, la care au participat toti membrii familiei si intreaga suflare a satului (fiça monumentului este prezentatà în anexã).
   Pentru cinstirea memoriei Eroului jandarm teleormánean Gl. d. (p.m.) conf. dr. univ. Ion Bunoaica, jandarmii teleormäneni au initiat si întreprins urmätoarele:
   – din anul 1996 si pâna in prezent, au desfäsurat anual, cu prilejul Zilei Jandar-meriei Române, Zilei Eroilor si la data de 1 septembrie, ceremonii militare si religio-ase cu depuneri de coroane de flori la monumentul eroului din comuna sa natalã (la toate acestea, mama eroului, Floarea Bunoaica a fost nelipsità, trecând în nefiintà în primavara anului 2002, cu câteva luni inaintea ceremoniei de comemorare a 7 ani de la disparitia eroului, desfasuratã in data de 31.08.2002 orele 11.00). De asemenea, cu aceste ocazii au fost organizate si simpozioane/expuneri/evocari despre personali-tatea si realizàrile omului, jandarmului si eroului Ion Bunoaica, care permanent au trezit un viu interes generatiilor de militari în termen, care s-au rulat în I.J.J. Teleor-man, precum si întregului personal din unitate. Toate activitatile enumerate sunt n-scrise in registrul istoric si evidentiate în arhiva foto-documentarà a unitätii;
   – postarea unei plãci comemorative la casa pârinteascã din satul sãu natal;
   – in semn de aleasa pretuire si recunostintà, din respect si consideratie, pentru pastrarea nestirbità a memoriei fostului comandant al Jandarmeriei, jandarm teleor-manean cu care ne mândrim, in anul 2001, C.J.J. Teleorman a propus conducerii ministerului spre aprobare, atribuirea titlului onorific unitatii noastre cu numele erou-lui. Astfel, incepând cu data de 15.06.2005, prin O.M.A.I. nr. 678 din 06.06.2005,
   I. J.J. Teleorman poartà titulatura de „General de brigadà ION BUNOAICA’
   9

   -în Sala Traditilor a inspectoratului se regásesc: o placã din marmurã cu eroii jandarmi teleormaneni, unde cu litere aurii este gravat si numele generalului si o vitrina unde sunt expuse materiale foto-documentare despre activitatea acestuia;
   – în prezent se fac demersuri pentru ridicarea unui bust al Generalului n incinta resedintei Inspectoratului de Jandarmi Judetean Teleorman ,, General de bri-gadà ION BUNOAICA”
   Deasemenea în memoria bravului general, în cadrul unor: unitàti din Jandar-meria Românã, amfiteatre, cluburi sau sali de pregâtire poartà titulatura de „, General ION BUNOAICA” (sediul I.G.J.R., $coala de Aplicatie „ Mihai. Viteazul”, e.t.c.).
   ÎN LOC DE ÎNCHEIERE
   Acesta este omul si jandarmul Ion Bunoaica, un mare comandant din oastea farii, un mare specialist în domeniul ordinii publice, un pedagog desävârsit. El a reali-zat pentru Jandarmeria Româna, tot atât cât au infäptuit Grigore Alexandru Ghica si Lascar Catargiu.
   Loialitatii sale i se cuvine acum sã-i raspundem cu aceiasi atitudine. Deci dacã ani si ani vor trece peste noi, suntem siguri ca figura si steaua comandantului nostru vor stráluci cu temeinicie acolo, in Panteonul cel venic.
   Cuvintele, niciodatã, nu vor putea reda complet si fidel portretul generalului
   Bunoaica Ion, om de aleasã profunzime, cu o personalitate dinamica si complex. De aceea suntem obligati sã ne mentinem permanent în sfera datoriei morale de a-i face o evocare onestà, întru respect si consideratie, asigurându-i pe toti cei care 1-au cunoscut si apreciat, care i-au simtit vrerea, ca-i vom pàstra nestirbità memoria si opera.
   .,,Poate uneori metafora suferã, iar cuvântul nu poate fi cizelat, dar nimeni nu poate contesta autenticitatea sentimentelor ..
   うう
   „,Generalul Ioan Bunoaica, în schimb, träieste prin cei care 1-au cunoscut si, sigur, I-au îndràgit pe tot parcursul vietii sale. Asa sunt meteori: apar, se aprind, ard si, din pâcate, se sting… Generalul Ion Bunoaica cât a träit a fäcut mult bine consatenilor si avea proiecte frumoase, realizabile pentru comuna natalã aça cum de fapt a avut pentru întreaga Jandarmerie Românã, pentru tara sa.”
   Dumnezeu sa-1 odihneascã în pace!
   10

   BIBLIOGRAFIE
   Bunoaica Ion, „Jandarmeria Romaná – Traditi si perspective”, editura „Semne 94″, Bucuresti, 1995;
   Colectia Revistei Jandarmeriei, ani 1995 – 2005;
   Interviul acordat de catre Doru loan Taràcilà, ministru de interne postu-lui tv. Antena 1 Bucuresti in data de 12.09.1995, realizator Octavian Andronic;
   Articolul „in amintirea unui mare comandant al Jandarmeriei Române”
   9
   semnat de Gl. d. (r) prof. univ. dr. Valentin Arsenie, publicat n Revista Jandarmeriei, septembrie 1996;
   Gl. d. dr. Stan Stingaciu, articol publicat în Revista Jandarmeriei, sep-tembrie si octombrie 1996;
   Gl. bg. (r) Mihalache D. Vasile, gl. bg. (r) Suciu P. Ioan, „Istoria Jandarmeriei Române – 1850 – 2000″, Editura Silvy, Bucuresti 2000;
   Gl. bg. (r) Ucrain Constantin, col. Ciobanu Viorel, „Personalitàti militare din Teleorman”, editura Pro Transilvania, Bucuresti 2002;
   Articolul „,Punctul pe I’, semnat de col. Boblea Gheorghe, (redactorul sef), publicat în „Revista Jandarmeriei” din 1 septembrie 2002, pag. 2;
   Articolul ,,In memoriam – gl. d. (p.m.) Ion Bunoaica – Am onoarea sã va salut domnule general!”, semnat de Marian Amuza si publicat în Cotidianul „Gazeta de Teleorman”, 26.07.2002, pag. 2;
   Articolul ,,In memoriam – eroul jandarm gl. d.(p.m.) conf. Univ. dr. Ion Bunoaica”, semnat de Petricà Rachità si cpt. Orodel Emilian, publicat n cotidianul „Gazeta de Teleorman,” 03.09.2002, pag. 7;
   Cotidianul „Timpolis” – editia 17-20.04.2003, interviu acordat de catre Andrei Bunoaica.
   Articolul „,Gl. d. (p.m.) Ion Bunoaica” ., semnat de col. (r) Ciobanu Viorel si mr. Orodel Emilian, publicat în cotidianul independent
   „Mara”
   , 03.04.2008, pag. 10;

   Răspunde

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.