În perioada 24 iunie-30 septembrie 2022, la Muzeul de Etnografie Braşov, poate fi vizitată expoziţia „Ia şi cămaşa de acasă – Ţara Bârsei”, dedicată, potrivit organizatorilor, redescoperirii acestui simbol al culturii identitare. Vernisajul expoziţiei a avut loc de Ziua Universală a Iei, marcată, în fiecare an, la 24 iunie.
În cadrul expoziţiei pot fi admirate ii din patrimoniul muzeului, reprezentative pentru arealul multietnic al Ţării Bârsei. În plus, va putea fi urmărit un film documentar ce prezintă tipurile de cămăşi specifice fiecărei subzone a Ţării Bârsei, tehnicile, decorurile, denumirile locale, simboluri şi detalii legate de evoluţia acestora în timp, potrivit paginii de facebook a muzeului, aici.
În Şcheii Braşovului şi zona Şaptesate (Săcele) se evidenţiază cămăşile femeieşti ţesute din borangic sau confecţionate din tul brodat, semn al prosperităţii locuitorilor din aceste zone. Româncele din Şcheii Braşovului purtau cămaşa scurtă, numită „ciupag”, cu mâneci largi şi manşete din catifea, numite „pumni”, brodate cu fir metalic. Ele au avut ca inspiraţie portul aristocraţiei româneşti, al patricienilor saşi şi al familiilor princiare din Ţara Românească. Mocancele din Săcele purtau „ia cu fluturi”, realizată tot din tul de borangic, brodată şi cu aplicaţii de paiete.
Zona Bran se remarcă prin ia brodată cu fir de aur şi lânică. Motivele ornamentale sunt dispuse pe guler, pe piept, peste umăr, de-a lungul mânecii, precum şi la terminaţia acesteia, în şiruri compacte. Iile acestei zone au mai multe variante, după terminaţia mânecii: mâneca întoarsă cu manşetă, mâneca întoarsă cu „pumnaş”, mâneca cu pumnaş-manşetă, mâneca largă strânsă cu şnur şi mâneca cu „fodori”. Pânza folosită la realizarea acestor cămăşi este cea cu margine galbenă sau portocalie. Ornamentica este cea care oferă o incontestabilă valoare artistică a acestor piese de port, motivele geometrice îmbinându-se cu stilizări fitomorfe.
Portul săsesc din Ţara Bârsei se înscrie în linia stilistică generală a secolului al XVIII-lea, transformat parţial, fiind preluat şi de satele săseşti din jurul Braşovului. Specifice cămăşii femeieşti sunt pânza fină de factură industrială, croiul, decorul de la gât şi de pe mânecile înfoiate. Cămăşile purtate la sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX sunt prevăzute cu un încreţ mărunt atât în zona gâtului, cât şi la manşetă, iar de-a lungul mânecii, motivele decorative sunt realizate în tehnica „ajur”, având aspectul unei pânze de păianjen. În perioada 1900-1920, ca efect al schimbărilor în modă, apar cămăşile prevăzute la gât, în faţă şi în spate, inclusiv la manşeta de la terminaţia mânecii, cu o cusătură pe încreţ cu galben sau negru.
Sursa, Agerpres
