Fosta mare gimnastă Nadia Comăneci a declarat, într-un interviu acordat Agerpres cu ocazia aniversării a 50 de ani de la primul 10 din istorie, că viața sa nu s-a transformat în plan personal după nota maximă obținută la Jocurile Olimpice de la Montreal, pe 18 iulie 1976, acel moment ajutând-o doar să înțeleagă că limitele sale pot fi depășite și că este capabilă de performanțe chiar mai mari.
La cinci decenii de la momentul care a schimbat gimnastica mondială, multipla medaliată olimpică, mondială și europeană a rememorat starea de confuzie din sala de concurs atunci când tabela electronică a afișat nota 1.00. Ea a dezvăluit că nu a realizat imediat dimensiunea performanței sale, atenția fiindu-i deja îndreptată către următorul aparat, bârna, considerat mult mai periculos. Deși se aștepta la un punctaj foarte mare, obținerea notei maxime a fost o surpriză totală inclusiv pentru organizatori și pentru producătorul tabelei electronice, care fusese asigurat de Federația Internațională că nimeni nu va primi vreodată nota 10.
Nadia Comăneci a explicat că, deși codul de punctaj actual a suferit modificări majore, nota de 10 a rămas un simbol al excelenței, depășind granițele sportului și devenind o expresie folosită în viața de zi cu zi pentru a descrie realizările deosebite. În opinia sa, gimnastica reprezintă o bază esențială pentru dezvoltarea copiilor și un set de abilități care îi ajută indiferent de disciplina sportivă pe care o aleg ulterior.
Dincolo de evoluția de nota 10 de la Montreal, fosta mare campioană a recunoscut că nu caută perfecțiunea în activitățile sale cotidiene și că acest lucru a fost asociat cu numele ei deoarece a reușit să atingă o bornă istorică înaintea celorlalți. Cu toate acestea, dacă ar fi să caracterizeze printr-un singur cuvânt întreaga perioadă de 50 de ani scursă de la primul 10 din istoria gimnasticii, cuvântul ales de ea este ‘perfecțiune’.
Citește continuarea interviului aici.
