La începutul secolului XV, pe dealul Schlossberg (Straja), cel pe care azi se află cetatea, departe de zidurile cetății, se găsea un turn de veghe care a fost completat în anul 1524, când a fost clădit din piatră și cărămidă turnul în formă de potcoavă, care-i constituie și azi nucleul.
Poziția sa permitea supravegherea până departe a întregii zone de răsărit, dar și a incintei cetății. Avea scopul de supraveghere a drumului comercial care venea de la Bran și intra în cetate pe Poarta Vămii.
Datorită rigurozității administratorilor de atunci ai orașului, un document al vremii ne spune că, pentru ridicarea turnului, au fost alocați 650 de florini. În timp, extinderea construcției i-a făcut pe localnici să-i spună Cetățuia.
În anul 1529, în timpul luptelor dintre regele Ferdinand și János I pentru tronul Ungariei, cetatea este ocupată și distrusă de armata lui Petru Rareș (n. 1483 – d. 1546, domn al Moldovei).
Nucleul fortificației de azi a fost ridicat din piatră prin anul 1550, de trupele habsburgice.
În 1551, regele Ungariei, Ferdinand I de Habsburg, și-a extins influența și asupra Transilvaniei, fapt materializat prin instaurarea unui regim militar în teritoriul controlat de trupele imperiale conduse de generalul Giovanni Battista Castaldo.
Contele de Arco, subaltern al lui Castaldo, a ordonat extinderea fortăreței brașovene între 1552-1554.
În 1611 este amenajat un șanț cu apă și un val de pământ pentru apărarea ansamblului. Cu toate acestea, în 1618, un incendiu provoacă mari stricăciuni, iar construcția este refăcută aproape în întregime în 1625. Doi ani mai târziu, în 1627, începe săparea unei fântâni, iar lucrătorii au străpuns straturile de pământ și calcar până la adâncimea de 81 de metri. Dar acum Cetățuia avea apă.
În 1630, zidurile de apărare sunt completate cu patru bastioane și aceasta este configurația care s-a păstrat până azi.
Fortificația patrulateră cu bastioane italienești în colțuri, deasupra cărora au fost construite turnuri de apărare, a avut o singură intrare accesabilă printr-un pod mobil.
Prin secolul al XVII-lea cetățuia și-a pierdut din importanță și a fost folosită ca depozit, apoi a servit drept cazarma plăieșilor (grăniceri) – în acea vreme dealul s-a numit Dealul Plăieșilor.
În 1688, aici s-au refugiat din fața habsburgilor o parte dintre brașoveni.
În 1690, armatele imperiale s-au stabilit în cetate, și mulți ani la rând au asuprit orașul. Au fost defrișate viile din jurul cetății, pentru a asigura observarea nemijlocită a pantelor dealului.
Cetatea s-a dovedit a fi un adăpost sigur mai ales pe timpul răscoalelor din perioada principelui Rakoczi (1676-1735).
În 1773, Iosif al II-lea (unul dintre fiii Mariei Tereza de Austria, pe care ea l-a asociat la putere în anul 1765) a ordonat refacerea cetății, iar după nouă ani a oferit-o orașului spre cumpărare. Orașul nu a cumpărat-o și o perioadă a funcționat ca închisoare pentru prizonierii turci și francezi, iar în timpul epidemiei de ciumă aici era o secție pentru cei cu simptomele bolii.
Cheltuielile mari de întreținere au determinat orașul să dăruiască cetatea Mariei Tereza (împărăteasă a Austriei între anii 1740 și 1780).
În 1817 cetatea a fost vizitată de împărăteasa Carolina Augusta (n. 08.02.1792 – d. 09.02.1873, soția lui Francisc I al Austriei), în 1848 a fost ocupată de oștile lui Josef Bem (n. 14.03.1795 – d. 10.12.1850, general polonez, comandantul armatei revoluționare maghiare în timpul Revoluției de la 1848), iar în 1894 de oștile țarului rus
În timpul revoluției din 1848 a adăpostit revoluționari maghiari care s-au predat în vara lui 1849, după un asalt al trupelor rusești.
În secolul al XIX-lea cetatea și-a pierdut rolul militar – ultimele tunuri din dotare au fost transportate la Alba Iulia, în 1824.
Cu ocazia unor reparații mai ample în anul 1854 a fost amenajată cisterna în sistem venețian din curtea cetății – azi, turiștii cred că dacă aruncă o monedă în fântână și se gândesc la o dorință, aceasta se va îndeplini.
Din punctul de vedere al evidențelor de carte funciară, anterior zilei de 1 decembrie 1918, imobilele ce constituie Cetățuia Straja sau Cetățuia Brașov sunt identificate având ca prim proprietar Trezoreria Regală Ungară, fiind în folosința și gestionarea Guvernului Militar Comun Regal și Imperial.
Din anul 1927, în baza Decretului – Regal nr. 972, aceste imobile devine proprietar statul român.
În baza Legii din 16 mai 1932, Ministerul Armatei a fost autorizat a ceda municipiului Brașov Cetățuia Straja și de a primi în schimbul acesteia Cazarma „Regele Ferdinand I” din Brașov, proprietatea municipiului Brașov (actuala unitate militara de pe str. M. Viteazu).
În urma procedurilor administrative, existente la momentul respectiv, la data de 05 aprilie 1938 s-a încheiat Contractul de schimb între municipiul Brașov și statul român prin Ministerul Apărării Naționale prin care „Statul Român dă Municipiului Brașov Cetățuia Straja, iar în schimb, Municipiul Brașov dă Statului Român prin Ministerul Apărării Naționale, cazarma „Regele Ferdinand I.
În baza Decretului – Lege nr. 87 publicat în Monitorul Oficial nr. 19/1938, Cetățuia trece în proprietatea Statului Roman, apoi a Ministerului Apărării Naționale, în folosința Ministerului Afacerilor Interne, pentru ca, în anul 1974, printr-un Ordin al Ministrului de Interne, să se înscrie un drept de administrare operativă în favoarea O.N.T. Carpați Brașov.
Începând cu 1975, după primirea imobilelor în administrare, conducerea de partid și de stat din perioada respectiva a „infiltrat” în inima Cetății un restaurant.
În contextul liberalizării regimului juridic al proprietății, în România, este adoptată Legea 15/1990, iar în baza ei este emisă Hotărârea Guvernului 1041/1990 privind înființarea societăților comerciale pe acțiuni în turism.
În baza acestor acte normative, O.N.T. Carpați Brașov se transformă în S.C. Postăvarul S.A. Brașov.
Prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 154/26.04.1991 emis de Secretarul de stat, șef al Departamentului Turismului, imobilele prevăzute în lista anexă, între care la poziția nr. 10 este menționat și imobilul în speță sub denumirea „Complex Cetate“ din Str. Cetății nr. 5, sunt trecute în proprietatea societății comerciale “Postăvarul” S.A., societate care ulterior s-a privatizat, devenind S.C. Aro Palace S.A.
Sursa, Primăria Brașov
