„Îmi aduc aminte că Maurer îl lua de multe ori peste picior pe Ceaușescu. Își
permitea să râdă de el. Noi nu. Preferam să ne păzim pielea și să împușcăm
mistreți de rezervă, să înlocuim rateurile dictatorului”, povestește Lucian, brașoveanul care a organizat timp de 25 de ani partidele de vânătoare ale lui Nicolae Ceaușescu.
Într-o zi de septembrie a anului 1958, în timp ce soția sa spăla rufele în pârâu, Lucian tăia lemne lângă cabană.
O zi ca oricare alta. Un jeep rusesc se opri lângă poartă și din el coborî un tânăr, slab, necunoscut. „Eu sunt tovarășul Ceaușescu. Am autorizație pentru împușcarea unui cerb. Să mergem!„, îi spuse tânărul inginerului silvic. Lucian se scărpină în cap, se uită bine la autorizație, apoi la vizitator. „Nu se poate. E prea devreme”, a venit replica. Tovarășul s-a înfuriat și l-a obligat să meargă la vânătoare în zona Lacului Roșu. Cerbii au avut noroc în ziua aceea. Viitorul dictator nu a avut succes la vânătoare, dar nu era decât începutul.
Întrecere la mistreți
Au trecut zeci de ani de la prima întâlnire cu dictatorul. Brașoveanul Lucian n-a mai pus mâna pe pușca de vânătoare de mult timp.
Nu vrea ca lumea să-i știe numele întreg și mai ales nu dorește să se știe că, timp de 25 de ani a organizat vânătorile lui Ceaușescu și Maurer.
„Voi habar nu aveți prin ce am trecut. Între 1968 și 1983, eu deschideam sezonul oficial al vânătorilor prezidențiale. Securitatea îmi supraveghea casa, iar dacă dicatorul nu împușca cele mai bune trofee, eu eram de vină. Dacă Maurer vâna mai mulți mistreți decât Ceaușescu, tot eu trăgeam ponoasele, povestea silvicultorul. Maurer, cel care l-a propulsat pe Ceaușescu în politică, căzuse în dizgrația tiranului la mijlocul anilor ’70 și acest resentiment ajungea chiar și dincolo de birouri.
Teama de atentat
Lucian povestește că la vânătoare s-au pus la cale treburi importante de stat, pe care urechile pădurarilor nu ar fi trebuit să le audă. Cea mai mare spaimă a lui era ca nu cumva dictatorul să fie rănit sau chiar omorât de către ruși într-un atentat. „Ceaușescu îi incomoda pe ruși și mulți se așteptau să fie lichidat. Și unde putea fi ucis cel mai ușor? La vânătoare! Oricând se putea aranja un accident nefericit. Suspectul, numărul unu eu urma să fiu, căci organizam vânătorile prezidențiale și eram considerat omul lui Maurer”.
Era dus cu elicopterul
Când pleca la vânătoare cu Ceaușescu, Lucian se trezea la patru dimineața. Își bea ceaiul de sunătoare, mânca puțin și îmbrăca șuba oficială, pe care nu avea voie să o poarte decât la partidele cu secretarul general. Haina de toate zilele, pătată și roasă, rămânea în cui. Mașina sosea în fața casei la scurt timp, iar, în colțul străzii, un tânăr îl supraveghea discret. Elicopterul îl lua pe vânător de pe stadionul din Bartolomeu. De fiecare dată vinul și țuica fiartă se aduceau în termos. Totul era analizat la laborator, apoi sigilat și pus sub pază. De obicei gustarea se servea înainte de plecarea din Predeal. O salvare cu un medic se afla în apropiere, pe un drum forestier lăturalnic. Garda demnitarilor, bine înarmată, nu îi scăpa din ochi pe Ceaușescu și Maurer.
Oaspeți importanți
La Covasna, brașoveanul a avut ocazia să organizeze vânători la care Ceaușescu îi invitase pe Carrillio, secretarul general al partidului comunist spaniol, și pe prințul Bernard, soțul reginei Olandei.
În acea vreme, Ceaușescu interzisese accesul turiștilor străini la vânătoare, deși aceștia aduceau bani buni statului. Unul dintre motive a fost și ordinul venit de la Elena Ceaușescu. Un om de afaceri italian venise la vânătoare în Carpați, însoțit de amanta sa. Vestea despre domnișoara parfumată, în mini și tocuri, a ajuns și la urechile Elenei Ceaușescu
Capriciile dictatorului
Lucian și-l amintește pe dictator ca pe un om capricios, gata să-și verse nervii pe cei din jur. Într-o toamnă, la începutul lunii noiembrie, primul secretar al județului Covasna, Kiraly Karol, a ordonat organizarea unei vânători pentru „Alesul Poporului”. Ceaușescu a reușit să împuște doar doi lupi. Furios că a stat trei ore la pândă, fără să omoare nici un urs, a făcut scandal: „Au vânat ăștia, au distrus tot terenul și acum mă invită pe mine. Să fie anchetați și destituiți!”
Ca să salveze situația, brașoveanul a sugerat să se continue vânătoarea în drum spre Predeal. În elicopter, Ceaușescu n-a scăpat ocazia să-l facă troacă de porci pe Kiraly, arătându-i câmpurile cu cartofi nerecoltați. După-amiază, dictatorul a reușit ca, din 26 de focuri trase, să împuște cinci urși. Maurer s-a lăudat că a împușcat șapte. Greșeală mare! Ceaușescu a plecat furios.
Altădată, Ceaușescu s-a împiedicat de niște crengi în pădure, pe un drum forestier. Drept consecință, câteva capete de la Direcția de Drumuri și Poduri au căzut. Într-o altă zi, dictatorul a împușcat „mortal” un lup, care a reușit să fugă în munți. După ce s-au învățat minte, vânătorii au fost cercetați pentru neglijență în serviciu, pentru că nu au găsit animalul „mort”. După aceste „lecții de corecție” vânătorii aveau grijă să împuște câțiva lupi și mistreți de rezervă, ca să înlocuiască rateurile prezidențiale.
Căzut în dizgrație
Lucian a organizat ultima vânătoare pentru Ceaușescu în 4 ianuarie 1983, în pădurile brașovene, dictatorul fiind însoțit de vice-prim-ministrul Bobu și prim-ministrul Dincă.
În același an, socotit „omul lui Maurer”, brașoveanul Lucian a căzut în dizgrația lui Ceaușescu definitiv.
I s-a suspendat permisul port armă și nu a mai avut ce căuta la vânătorile prezidențiale. A lucrat apoi în domeniul cercetării silvice, a devenit ecologist și, după Revoluție, a vizitat rezervația de lupi a actriței Brigitte Bardot, aflată la granița dintre Spania și Franța.
Ani de zile mai târziu, după încetarea oricărei legături cu Ceaușescu, Lucian avea încă privirea unui om hăituit. Refuza să apară în fotografii, era încă obsedat de ideea că este urmărit de securitate. Nu-i păsa dacă este luat drept nebun. Cei 25 de ani petrecuți în pădure l-au învățat că nu fiarele cu blană sunt cele mai periculoase.
Maurer i s-a confesat
Lucian s-a născut la Aiud, dar mai toată viața a trăit la Brașov. Atât el, cât și fiul și nepotul, au studiat la Liceul Șaguna. Fiul său, lucrează tot în cadrul cercetării silvice, fiind un specialist în domeniu. I s-a oferit o slujbă foarte bine plătită în străinătate și șansa de a emigra împreună cu familia sa. Lucian s-a opus plecării fiului său.
Brașoveanul nu ascunde faptul că a fost vânătorul preferat al lui Maurer și că de multe ori acesta i s-a confesat. Când fostul prim-ministru s-a opus numirii pe viață a lui Ceaușescu în fruntea partidului, Lucian a fost atenționat că organizase 71 de partide de vânătoare pentru cel care căzuse în dizgrație. În noiembrie 1989, l-a vizitat pe Maurer la Predeal, pe ascuns. Fostul demnitar comunist i-a mărturisit că nu mai este mult și Ceaușescu va cădea. Peste câteva luni avea să vină Revoluția. Maurer a murit acum doi ani.
Lache, ursul din Poiană, amator de bere
Ceaușescu a obținut mai multe trofee de vânătoare, în special urși. Într-un singur an, recordul mondial fusese câștigat de Iugoslavia, nu de România. Vecinii noștri, sub semnătura lui Tito, prezentaseră blana unui urs de la ZOO.
Reacția lui Ceaușescu? S-au luat măsuri de suprahrănire a urșilor din Harghita, pentru a crește exemplarele mai mari decaât a lui Tito. A fost perfecționată tehnica de întindere a pielii vânatului. Dar recordul lui Tito a rămas în picioare.
Salvarea onoarei a venit dinspre Brașov. Povestește Lucian: „În Poiana Brașov, la Restaurantul Ursu, se aflau doi urși mari, crescuți în captivitate. Lache, cel mai frumos exemplar, mare amator de bere, era iubit de toți angajații, turiștii și copiii. El a fost ales ca victimă de lux a lui Ceaușescu. A fost închis într-un țarc, în pădure, unde urma să crească și mai mare, ca apoi să fie împușcat de Ceaușescu”.
Deși i s-a adus cea mai bună hrană, și chiar o ursoaică, Lache a făcut greva foamei. „Parcă știa ce avea să se întâmple cu el și a refuzat să se îngrașe”. Însă sentința la moarte tot nu i s-a schimbat și a fost împușcat de Ceaușescu. După ce a fost ucis, specialiștii din Harghita, Covasna și Brașov au jupuit pielea lui Lache. Brașoveanul își amintește că acel trofeu a depăși recordul lui Tito.
Nu a ucis nici un râs
Ceaușescu a împușcat toate speciile de vânat existente în țară și a obținut mai multe recorduri mondiale, în special la trofeele de urs. Însă la râs nu a avut noroc. După înlăturarea lui Kiraly, noul prim-secretar, Nagy Ferdinand, a trasat ca sarcină de partid, tuturor vânătorilor, să întocmească un program special pentru a-i facilita lui Ceaușescu împușcarea unui rîs. În cadrul adunării generale a salariaților Inspectoratului Silvic s-a propus acordarea unui premiu de 1,000 de lei celui care va scoate în față standului lui Ceaușescu un râs.
Pentru a pune planul în aplicare, în minister se preconizaseră acțiuni de creștere în captivitate a râsului. Până în 1989, Ceaușescu nu a mai apucat, însă, să împuște nici un râs.
Ceaușescu și Brașovul
La 1 septembrie 1977, Ceaușescu a făcut o vizită de lucru la uzinele brașovene Tractorul și Steagul Roșu. Nu a pierdut ocazia să țină un discurs în centrul orașului, lângă Consiliul Popular, ca apoi să plece la vânătoare.
Ceaușescu nu avea motive să iubească orașul de la poalele Tâmpei. În mai-iunie 1936 a fost judecat la Brașov, pentru că fusese prins cu manifeste. A fost condamnat la doi ani de închisoare. Dictatorul s-a supărat pe brașoveni și în 1986, când politrucii nu au reușit să reconstituie procesul. Totuși el nu a ocolit orașul, căci a făcut numeroase vizite și a fost aici de nenumărate ori la vânătoare.
