Paştele este peste două zile, dar până atunci creștinii ortodocși și greco-catolici sunt astăzi în Vinerea Mare, o zi în care își amintesc de moartea lui Iisus Hristos pe cruce și de așezarea Lui în mormânt. În această seară, credincioșii participă la Denia Prohodului Domnului, în care au loc procesiunile cu Sfântul Epitaf, care simbolizează purtarea trupului lui Iisus de la cruce la mormânt.
Vinerea Mare este ziua în care Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, făcut om, a trăit cea mai tragică dintre experiențele umane: moartea. A fost răstignit între doi tâlhari, acuzat de blasfemie și împotrivire față de autoritatea romană.
Conform textelor evanghelice, în momentul când Iisus și-a dat drumul pe cruce, pământul s-a cutremurat și cerul s-a întunecat. După ce a fost coborât de pe cruce, Iisus a fost așezat în mormântul oferit de Iosif din Arimateea, un înstărit al vremii.
Îngroparea lui Iisus este simbolizată astăzi de așezarea Sfântului Epitaf în mijlocul bisericilor și apoi de purtarea lui în jurul sfintelor lăcașului. Această procesiune are loc la Denia din această seară. Atunci se va cânta Propodul Domnului, cântarea de înmormântare a lui Iisus.
***
In seara acestei zile se oficiaza denia Prohodului Domnului. In mijlocul bisericii se scoate Sfantul Epitaf (care-l inchipuie mort pe Mantuitorul, inconjurat de Apostoli si Maica Domnului) pe sub care toata lumea trece, pana in dupa-amiaza zilei de sambata. In zorii zilei de Inviere este dus din nou in Sfantul altar si este asezat pe sfanta masa, unde ramane pana in miercurea dinaintea Inaltarii Domnului. Se spune ca pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfantul Aer nu-i doare capul, mijlocul si salele in cursul anului, iar daca isi sterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.
Acestei zile i se spune si Vinerea Seaca, pentru ca batranele posteau post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafura de la biserica. Dupa cantarea Prohodului Domnului se inconjoara de trei ori biserica de tot soborul, cu Sfantul Epitaf, care apoi este asezat pe masa din mijlocul bisericii. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumanari si-si jelesc mortii. La sfarsitul slujbei, era obiceiul ca preotul sa imparta florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. Lumea, in trecut, pleca acasa cu lumanarile aprinse pe drum, ca sa afle si mortii de venirea zilelor mari. Ocoleau casa de trei ori si intrand, se inchinau, faceau cate o cruce cu lumanarea aprinsa in cei patru pereti sau doar la grinda de la intrare si pastrau lumanarea pentru vremuri de primejdie.
In popor se crede ca daca ploua in Vinerea Mare anul va fi manos, iar daca nu, nu va fi roditor. Unii cred ca, daca se scufunda in apa rece de trei ori in acesta zi vor fi sanatosi tot anul. Femeile nu umplu bors in acesta zi, sa nu se scalde Necuratul in el; nu coc paine sau altceva, sa nu arda mainile Maicii Domnului; nu cos, ca sa nu orbeasca; nu tes, nu torc, nu spala, pentru a nu o supara pe Sfanta Vineri; afuma casa cu tamaie, inconjurand-o de trei ori, in zorii acestei zile, pentru ca ganganiile si dihaniile sa nu se apropie de casa si de pomi. Copiii aduna flori de pe camp si le duc la biserica.
Inaltatoare zi de doliu, tacere si meditatie, Vinerea Mare este cinstita mai ales prin participarea la slujba Prohodului Domnului. Asa ramane ea in constiinta romanilor contemporani.
Sursa, Agenția de presă Rador / crestinortodox.ro
