Poliția Locală ar putea ajunge la titulatura de Gardă Publică, după scandalul public de săptămâna trecută din sectorul 1 al Capitalei, când un polițist rutier a fost umilit în stradă de un agent al Poliției Locale care a refuzat să-i prezinte documentele și și-a mobilizat și șefii pentru a scăpa de amendă.
După ce superiorii rutierului și-au lăsat subalternul expus presiunilor și chiar au intervenit pentru agentul local, polițiști din întreaga țară s-au mobilizat pentru a curăța imaginea acestei forțe, informează digi24.
8 000 de persoane au semnat o petiție care ar urma să ducă la schimbarea denumirii Poliței Locale în Garda Publică. Inițiatorul petiției a redactat chiar și proiectul de lege care ar urma să fie depus la Parlament.
Cei care susțin această inițiativă vor să existe o diferențiere mai clară între cele două forțe de ordine publică, pentru ca cetățenii să înțeleagă mai bine ce atribuții au cele două tipuri de politiști și ce servicii prestează pentru comunitate.
Polițiștii locali sunt „urmașii” gardienilor publici și au căpătat această titulatură prin lege în 2010. De atunci, în nenumărate rânduri, polițiștii din Ministerul de Interne au cerut lămurirea mai clară a statutului și identității foștilor gardieni publici.
- Sună-i pe ăștia! Pe Vlăsceanu (n.r. șef serviciu Brigada Rutieră), pe cine are pe la ei pe acolo. Băiatul ăsta e obraznic. Tu vii să tragi de mine, mă, puștulică? Bă, băiatule, cum vorbești cu mine? Eu sunt de pe stradă?
- Deci, hai să vă spun ceva! Acum am vorbit cu șeful meu.
- Nu ne interesează treaba asta.
- Nici pe mine nu mă interesează.
- Vrem data nașterii.
- Nu vă dau, mă, nimic! Nu auziți că nu vă dau? Pentru ce să vă dau? Pentru ce? De ce să mă legitimezi? Eu sunt polițist, sunt în timpul serviciului.
- Și noi ce suntem?
Firmă de pază și protecție cu parte din atribuțiile Poliției.
Cine le-a dat uniforme, grade și i-a numit polițiști, a fost „cu adevărat” inspirat.
Mie, personal, mi-e rușine să-i văd pe stradă din postura de cetățean. Nu de alta, dar chiar scrie „sărăcie” pe ei. La propriu.
„sărăcie” și pe ei, și pe mine, atâta timp cât.. lucruri.