UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, îndeamnă astăzi liderii mondiali să își intensifice eforturile pentru a încuraja pacea, stabilitatea și cooperarea, pentru a opri și a începe inversarea unei tendințe de aproape un deceniu de strămutare forțată în creștere, cauzată de violență și persecuție
În ciuda pandemiei, numărul persoanelor care fug de război, violență, persecuție și încălcări ale drepturilor omului în 2020 a crescut la aproape 82,4 milioane de persoane, potrivit ultimului Raport anual al Tendințelor Globale al UNHCR publicat astăzi la Geneva. Aceasta reprezintă o creștere suplimentară de patru la sută, față de 79,5 milioane deja înregistrate la sfârșitul anului 2019.
Raportul arată că până la sfârșitul anului 2020 erau 20,7 milioane de refugiați sub mandatul UNHCR, 5,7 milioane de refugiați palestinieni și 3,9 milioane de venezueleni strămutați în afara țării. Alte 48 de milioane de persoane au fost strămutate intern, în țările lor. Alte 4,1 milioane erau solicitanți de azil. Aceste cifre indică faptul că, în ciuda pandemiei și a cererilor de încetare a focului la nivel mondial, conflictul a continuat să-i alunge pe oameni din casele lor.
„În spatele fiecărei cifre se află o persoană forțată să-și abandoneze casa și o poveste de strămutare, deposedare și suferință. Aceste persoane merită atenția și sprijinul nostru nu numai cu ajutorul umanitar, ci și în găsirea de soluții la situația lor dificilă”.
„În timp ce Convenția pentru refugiați din 1951 și Pactul global privind refugiații oferă cadrul legal și instrumentele necesare pentru a răspunde strămutărilor forțate, avem nevoie de o voință politică mult mai mare pentru a aborda conflictele și persecuțiile care îi obligă pe oameni să fugă în primă instanță,” a declarat Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați, Filippo Grandi.
Fetele și băieții cu vârsta sub 18 ani reprezintă 42% din totalul persoanelor strămutate forțat. Sunt deosebit de vulnerabili, mai ales când crizele continuă de ani de zile. Noile estimări ale UNHCR arată că aproape un milion de copii s-au născut refugiați între 2018 și 2020. Mulți dintre ei ar putea rămâne refugiați pentru anii următori.
„Tragedia atât de multor copii născuți în exil ar trebui să fie un motiv suficient pentru a face eforturi mult mai mari de a preveni și a pune capăt conflictelor și violenței”, a spus Grandi.
Raportul menționează, de asemenea, că, la vârful pandemiei din 2020, peste 160 de țări și-au închis frontierele, 99 de state nefăcând nicio excepție pentru persoanele care solicită protecție. Totuși, cu măsuri îmbunătățite – cum ar fi examinările medicale la frontiere, certificarea sănătății sau carantina temporară la sosire, procedurile simplificate de înregistrare și interviurile la distanță, tot mai multe țări au găsit modalități de a asigura accesul la azil în timp ce încearcă să oprească răspândirea pandemiei.
În România nu au fost puse în aplicare măsuri restrictive și frontierele au fost menținute deschise pentru persoanele care fug de război și persecuție. O creștere fără precedent a numărului de refugiați și solicitanți de azil a fost observată anul trecut și în România. Doar în 2020 au fost depuse 6.158 de noi cereri de azil, cel mai mare număr înregistrat vreodată de autoritățile române, din 1991 și până în prezent (comparativ cu 2,138 cereri in 2018 și 2,586 cereri în 2019). În 2020 spre deosebire de anii precedenți, 90% din cererile de azil au fost depuse de bărbați și băieți și, în general, s-a remarcat numărul mare de copii neînsoțiți (aproximativ 60% din toți cei care au sosit). Afganistanul (cu 2.381 de cereri) a devenit principala țară de origine, urmată de Siria (cu 1.459 de cereri), reflectând instabilitatea continuă în ambele țări.
În timp ce oamenii au continuat să fugă peste granițe, alte milioane au fost strămutați în propriile țări. Generat în mare parte de crizele din Etiopia, Sudan, țările Sahel, Mozambic, Yemen, Afganistan și Columbia, numărul persoanelor strămutate intern a crescut cu peste 2,3 milioane.
În cursul anului 2020, aproximativ 3,2 milioane de persoane strămutate intern și doar 251.000 de refugiați au revenit la casele lor – o scădere de 40 și respectiv 21%, comparativ cu 2019. Alți 33.800 de refugiați au fost naturalizați de țările lor de azil. Relocarea refugiaților a înregistrat o scădere drastică – doar 34.400 de refugiați au fost relocați anul trecut, cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani – o consecință a numărului redus de locuri de relocare și a Covid-19.
„Găsirea unor soluții impune liderilor globali și a celor cu influență să lase deoparte diferențele, să pună capăt unei abordări egoiste a politicii și, în schimb, să se concentreze pe prevenirea și soluționarea conflictelor și asigurarea respectării drepturilor omului”, a spus Grandi.
