Norvegia este în doliu după moartea regelui Harald al V-lea, unul dintre cei mai respectați și îndrăgiți suverani europeni. Monarhul a încetat din viață vineri, 28 august 2026, la vârsta de 89 de ani, după o domnie de peste trei decenii.
Casa Regală a anunțat că regele a murit în pace, la ora 6:35, la Spitalul Universitar Rikshospitalet din Oslo. Harald al V-lea fusese internat de mai bine de zece zile, iar starea sa devenise foarte gravă. Înaintea decesului, medicii îl tratau pentru anemie hemolitică și pentru o infecție bacteriană în sânge. Comunicatul oficial nu precizează însă că acestea au reprezentat cauza directă a morții.
În ultimele ore ale vieții, membrii familiei regale s-au aflat alături de el. Sute de oameni se adunaseră în fața Palatului Regal din Oslo, unde au depus flori, au aprins lumânări și au cântat imnul național. Premierul Jonas Gahr Støre își anulase deplasarea în Germania, iar televiziunea publică norvegiană își modificase programul pentru a transmite permanent informații despre starea suveranului, potrivit Reuters.
Harald al V-lea a urcat pe tron la 17 ianuarie 1991, după moartea tatălui său, regele Olav al V-lea. În cei 35 de ani de domnie, a transformat o instituție solemnă și rezervată într-o monarhie mai apropiată de societatea norvegiană. Presa internațională îl descrie drept un suveran reformator, cald și atent la schimbările prin care a trecut țara sa.
Născut la 21 februarie 1937, la Skaugum, Harald a fost primul prinț venit pe lume în Norvegia după mai bine de cinci secole. Copilăria sa a fost marcată de cel de-Al Doilea Război Mondial. După invadarea Norvegiei de către Germania nazistă, viitorul rege a plecat împreună cu mama și surorile sale în Statele Unite, unde a locuit până la încheierea războiului.
Una dintre cele mai cunoscute povești ale vieții sale a fost relația cu Sonja Haraldsen, o tânără fără origine aristocratică. Cei doi au așteptat nouă ani înainte de a primi aprobarea pentru căsătorie și s-au cununat la 29 august 1968, în Catedrala din Oslo. Povestea lor a contribuit la schimbarea percepției asupra familiei regale, iar Sonja a devenit ulterior prima regină a Norvegiei provenită dintr-o familie obișnuită, potrivit Casei Regale a Norvegiei.
Harald al V-lea a fost și un sportiv pasionat. A reprezentat Norvegia în competițiile de yachting de la trei ediții ale Jocurilor Olimpice și a purtat drapelul țării sale la ceremonia de deschidere a Olimpiadei de la Tokyo din 1964.
Unul dintre momentele definitorii ale domniei sale a venit după atentatele din 22 iulie 2011, în care 77 de oameni au fost uciși. Discursurile regelui despre libertate, democrație și solidaritate au devenit repere pentru o țară aflată în suferință. Harald a susținut constant o Norvegie deschisă, în care diferențele dintre oameni trebuie respectate, iar ura și extremismul combătute.
Deși sănătatea îi provocase tot mai multe probleme, Harald al V-lea a refuzat să abdice. El afirma că jurământul depus în fața Parlamentului norvegian era unul pe viață. Odată cu moartea sa, fiul său, prințul moștenitor Haakon, devine regele Haakon al VIII-lea, potrivit Associated Press.
Harald al V-lea lasă în urmă imaginea unui monarh discret, dar profund prezent în viața țării sale: un rege care a traversat războiul, schimbările sociale și momentele de criză fără să renunțe la deviza Coroanei norvegiene – „Totul pentru Norvegia”.
