Instrumentistul și compozitorul timișorean Petre Ionuțescu a lansat videoclipul piesei „The Sunset Trumpet of Bosphorus”, reînnodând, astfel, povestea minunată a acestei călătorii care adie în valuri de emoție, începută cu “Floating on the Bosphorus”.
Clipul piesei „The Sunset Trumpet of Bosphorus” este extras din concertul susținut de Petre Ionuțescu pe apele Bosforului și transmis live pentru publicul din România, anul trecut, într-un eveniment prilejuit de Flight Film Festival, susținut de Institutul Cultural Român prin proiectul CIRCUMEUROPA și finanțat prin programul European Echoes, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii.
Despre experiența avută la realizarea acestei expediții încheiată cu două videoclipuri, artistul Petre Ionuțescu, declară că: „Invitația venită din partea lui Cristi Ilea de a participa la o asemenea experiență mi-a oferit oportunitatea de a explora noi peisaje de exprimare artistică inspirat, desigur, și de peisajele deosebite. O experiență specială pe care am trăit-o intens, într-o atmosferă încărcată de istorie și emoție și pe care mi-am dorit să o împărtășesc, prin realizarea acestor videoclipuri, publicului larg.”
„The Sunset Trumpet of Bosphorus” se prezintă ca o călăuză ce poartă auditoriul înspre un tărâm oarecum nou cu un colorit de stări aparte ce privesc din buza amurgului cum simțirea se aprinde-n noapte, iar cântecul se așază în șoapte.
Este un sentiment de liniște, de plutire visătoare în spatele acestor armonii de trompetă ce par că frământă apele Bosforului ca pe un soi de aluat din ale cărui valuri dospite lent îți poți hrăni ființa. Astfel, un fenomen aparent obișnuit, acesta prin care ziua își anunță trecerea, se revarsă în tihna firii în puhoaie de trăiri la întâlnirea acestuia cu sunetul trompetei, artistul Petre Ionuțescu reușind, astfel, să transforme acest moment oarecare, într-unul de profundă meditație.
Tonurile cu care ziua își pictează asfințirea se completează perfect cu arhitectura impozantă, dar sensibilă, clădită de sunetul trompetei, cât și cu geografia dimprejur, transformând peisajul într-un loc nu doar de poveste, ci și de dorit, de căutat, de visat. Se creează, astfel, o lume în care sensurile se desprind de logică și se aștern în trăire, asemeni unui prunc ostenit de umblet și joacă, la căpătâiul căruia părinții-i sădesc visele înainte de culcare.
