Pe data de 12 iunie 2025, a fost tranșată definitiv una dintre cele mai controversate interpretări fiscale ale ultimilor ani, vizând regimul TVA aplicabil în sectorul HORECA. Astfel, Curtea de Apel Brașov a pronunțat prima hotărâre definitivă prin care a fost anulată integral o decizie de impunere emisă de ANAF pentru colectarea retroactivă a unei cote majorate de TVA de 19% aplicată băuturilor pe bază de cafea, ceai și cacao preparate și servite de unități care activează în domeniul HORECA. Decizia confirmă în mod irevocabil că interpretarea fiscală adoptată de autorități a fost eronată și contrară principiilor fundamentale ale dreptului fiscal, notează specialiștii redacției legalbadger.org.
Cauza a fost gestionată de echipa Blaj Law, care a reprezentat unul dintre cei mai importanți operatori din sector în contestația formulată împotriva deciziilor de impunere emise de ANAF, litigiul vizând sume de ordinul milioanelor de lei, stabilite de organele fiscale cu titlu de TVA suplimentar, dobânzi și penalități. Prin hotărârea definitivă, instanța de control judiciar a menținut în totalitate soluția favorabilă pronunțată în noiembrie 2024 de Tribunalul Brașov, prin care s-a dispus anularea tuturor actelor administrativ-fiscale emise în urma controlului și obligarea autorităților fiscale la restituirea sumelor încasate nelegal, împreună cu dobânzile aferente.
Această decizie vine în contextul unui conflict juridic început în urma modificărilor aduse Codului fiscal prin Ordonanța Guvernului nr. 16/2022. Modificarea legislativă a fost prezentată inițial ca având un scop dual: îmbunătățirea stării de sănătate a populației prin descurajarea consumului de zahăr – în special a băuturilor răcoritoare cu adaos mare de zaharuri – și necesitatea asigurării resurselor bugetului general consolidat, fiind parte integrantă dintr-un pachet mai amplu de măsuri fiscale implementate la nivel național.
Deși noile reglementări vizau, în mod declarat, excluderea de la cota redusă a băuturilor alcoolice și nealcoolice cu adaos de zahăr încadrate la codurile NC 2202 10 00 și 2202 99, textul legislativ nu a oferit nicio clarificare cu privire la includerea sau excluderea expresă a băuturilor preparate pe loc, pe bază de cafea sau ceai. Or, în absența unor prevederi clare și explicite privind încadrarea specifică a produselor vizate de modificarea legislativă, au apărut dificultăți semnificative de interpretare, care au lăsat loc unor abordări administrative neunitare și unor interpretări extinse din partea autorităților fiscale, explică Blaj Law. Această abordare, concretizată prin Adresa nr. 1581/31.05.2023 emisă de către ANAF-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a condus la includerea băuturilor preparate pe bază de cafea, ceai, cacao în categoria produselor supuse cotei majorate de TVA, o interpretare care pare să fie motivată mai degrabă de necesitatea identificării unor surse suplimentare de venit la bugetul de stat, decât de o analiză juridică a prevederilor legale aplicabile.
Conform interpretării oferite de ANAF, produsele alimentare în stare lichidă, preparate pe bază de cafea, ceai sau cacao și consumate direct ca băuturi, ar trebui încadrate la codul NC 2202 10 00 sau 2202 99. Această poziție a generat însă serioase controverse, în principal din cauza ambiguității dispozițiilor legislative aplicabile și a lipsei de claritate privind criteriile de încadrare a unor produse realizate exclusiv pentru consum imediat, în regim de servire personalizată. Astfel, o sursă majoră de incertitudine a fost legată tocmai de natura acestor băuturi, care, nefiind ambalate sau destinate circulației comerciale transfrontaliere, nu par să se încadreze în sfera de aplicare a Nomenclaturii Combinate, concepută în esență pentru clasificarea mărfurilor care pot face obiectul activităților de import și export. Mai mult, chiar și admițând posibilitatea încadrării acestor băuturi în codurile NC, incertitudinile persistau întrucât Nomenclatura Combinată include și alte poziții tarifare care, prin descrierea lor, puteau fi considerate mai adecvate pentru băuturile preparate pe bază de cafea sau ceai destinate consumului imediat. Prin urmare, această incertitudine a condus la dificultăți reale de interpretare atât pentru contribuabili, cât și pentru autoritățile fiscale, care au emis poziții diametral opuse în ceea ce privește încadrarea băuturilor în discuție în cele două coduri NC.
Prin urmare, modificările aduse prin Ordonanța Guvernului nr. 16/2022 au fost formulate într-un mod care nu permitea o determinare clară și obiectivă a regimului fiscal aplicabil băuturilor calde preparate pe bază de cafea sau ceai. În plus, nici instrucțiunile de aplicare nu au fost actualizate în mod corespunzător pentru a reflecta schimbarea regimului TVA în cazul acestor produse. Până în primăvara anului 2023 nu au existat nici clarificări din partea Ministerului Finanțelor, nici instrucțiuni de la ANAF care să explice dacă băuturile preparate în regim HORECA sau prin automate vending intră sau nu sub incidența codurile NC 2202 10 00 sau 2202 99. Mai mult, la nivel județean a existat cel puțin o poziție oficială, exprimată de AJFP Sibiu, care a confirmat că aceste băuturi nu se încadrează în cele două coduri NC menționate și că, în consecință, se aplică în continuare cota redusă de 9% TVA. În acest context, divergențele apărute între organele de inspecție fiscală din diferite județe, care au tratat în mod neunitar aceste produse, sunt o dovadă suplimentară că norma fiscală nu oferea un cadru previzibil de aplicare. Din această perspectivă, contribuabilii s-au aflat într-o imposibilitate reală de a anticipa corect tratamentul fiscal al produselor oferite, în lipsa unor criterii clare de calificare sau încadrare juridică.
Or, această lipsă de claritate contravine principiului previzibilității legii fiscale, care impune ca norma juridică să fie suficient de clară, precisă și accesibilă pentru ca destinatarii ei să își poată conforma în mod rezonabil conduita. Atunci când însăși autoritățile statului interpretează diferit reglementarea, nu se poate pretinde contribuabilului să fi cunoscut în prealabil o interpretare care nu era formulată în mod oficial și nu rezulta din textul legii. În astfel de situații, obligația de a interpreta norma în favoarea contribuabilului nu este doar o recomandare de bună practică, ci o exigență juridică izvorâtă din principiul in dubio contra fiscum, recunoscut atât în doctrina fiscală, cât și în jurisprudența națională.
În continuare, încadrarea băuturilor pe bază de cafea sau ceai în categoria apelor minerale sau a băuturilor nealcoolice cu îndulcitori reprezintă o interpretare artificială care nu ține cont de natura specifică a acestor produse. Este important de subliniat faptul că majoritatea covârșitoare a băuturilor pe bază de cafea sau ceai preparate în unitățile HORECA nu presupun adăugarea obligatorie de zahăr sau îndulcitori. În acest context, interpretarea oferită de organul fiscal contravine însăși scopului declarat al modificărilor legislative, care vizau descurajarea consumului de băuturi îndulcite din rațiuni de sănătate publică, și nu impozitarea suplimentară a unor produse preparate individual, în care adaosul de zahăr este opțional și depinde exclusiv de decizia consumatorului.
Nu în ultimul rând, o altă deficiență majoră este evidențiată de tratamentul fiscal diferențiat aplicat ingredientelor folosite în prepararea acestor băuturi. În timp ce cafeaua boabe, ceaiul sau laptele continuă să fie supuse cotei TVA de 9%, produsul final obținut prin combinarea acestor ingrediente este supus unei cote de 19%. Această discrepanță creează o situație paradoxală în care același produs este supus unor tratamente fiscale diferite în funcție de forma sa de prezentare.
Consecințele acestei interpretări au produs consecințe deosebit de severe pentru întreaga industrie HORECA. Astfel, interpretarea dată de ANAF-DGRFP București la o distanță de aproape 6 luni de la intrarea în vigoare a modificărilor legislative a condus în mod inevitabil la demararea unor controale la operatorii economici. Aceste controale, vizau verificarea respectării prevederilor legale privind modul de calcul și declarare TVA aplicabilă băuturilor pe bază de cafea, ceai și cacao. În urma controalelor, organele fiscale antifraudă au procedat la emiterea unor decizii de impunere prin care operatorii economici din industria HORECA au fost obligate să plătească sume considerabile de bani reprezentând TVA suplimentară, și obligații fiscale accesorii, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, respectiv penalități de nedeclarare.
Efectul retroactiv al măsurii, care impune operatorilor economici să achite diferența de TVA începând cu 1 ianuarie 2023, a atras implicații financiare considerabile, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii din sector. Acești operatori economici au ajuns în situația de a fi nevoiți să achite retroactiv diferențe substanțiale de TVA din încasările ultimelor șase luni, ceea ce pentru multe dintre aceștia ar putea reprezenta diferența dintre supraviețuire și faliment.
În acest context, hotărârea definitivă obținută de echipa Blaj Law nu reprezintă doar rezolvarea favorabilă a unui litigiu individual, ci marchează un reper important în echilibrarea raporturilor dintre contribuabili și autoritățile fiscale. Prin această soluție, Curtea de Apel Brașov a constatat că dispozițiile Codului fiscal, în forma aplicabilă după intrarea în vigoare a OG nr. 16/2022, nu respectă cerințele de claritate și previzibilitate prevăzute de jurisprudența Curții Constituționale și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, aspect care a stat la baza anulării actului administrativ contestat. Instanța a subliniat că, în materia taxei pe valoarea adăugată, orice incertitudine legislativă trebuie interpretată în favoarea contribuabilului, iar aplicarea retroactivă a unei cote majorate în absența unui temei legal cert reprezintă o încălcare gravă a drepturilor acestuia.
Totodată, instanța de recurs a reafirmat obligația statului de a respecta principiile legalității, securității juridice și a protecției încrederii legitime ale particularilor prin respingerea celor 3 cereri de recurs promovate de autoritățile fiscale. În lipsa unor reglementări clare și a unei fundamentări riguroase din punct de vedere juridic, autoritățile nu pot impune sarcini fiscale suplimentare contribuabililor.
Efectele acestei hotărâri sunt deosebit de relevante pentru întregul sector HORECA. Numeroși operatori economici au fost supuși, începând cu vara anului 2023, unor controale în urma cărora s-au emis decizii de impunere pe baza aceleiași interpretări controversate. În multe cazuri, aceste decizii au vizat perioade fiscale anterioare momentului în care ANAF a formulat oficial punctul său de vedere, ceea ce a condus la situații în care contribuabilii au fost sancționați pentru o pretinsă abatere fiscală survenită într-un context juridic incert și instabil. Pentru acești contribuabili, soluția definitivă pronunțată de Curtea de Apel Brașov oferă un precedent care poate fi valorificat în contestarea actelor fiscale emise în mod similar.
Dincolo de victoria procesuală, cazul atrage atenția asupra nevoii urgente de revizuire a practicii administrative și de reformare a mecanismelor prin care autoritățile interpretează legislația fiscală. În lipsa unei intervenții legislative clare, care să stabilească fără echivoc regimul TVA aplicabil băuturilor nealcoolice preparate și servite de unitățile din sectorul HORECA, riscul reluării acestei controverse sub alte forme rămâne ridicat. Așa cum a demonstrat acest caz, absența unui cadru normativ clar poate conduce la interpretări excesive, aplicate retroactiv, cu consecințe grave pentru mediul de afaceri. De aceea, soluția definitivă pronunțată pe 12 iunie 2025 constituie punctul de plecare pentru o regândire a relației dintre administrația fiscală și contribuabil, în sensul consolidării încrederii și a protejării drepturilor fundamentale în materie fiscală.
Sursa, legalbadger.org
