Încetarea unui contract de muncă în Germania poate ridica numeroase întrebări și provocări pentru angajați, fie că este vorba despre concediere sau demisie. Acest articol, bazat pe informațiile oficiale furnizate de Ambasada României în Germania, oferă detalii privind drepturile și obligațiile angajaților care își încheie activitatea profesională pe teritoriul german, informează specialiștii redacției legalbadger.org.
În legislația muncii din Germania, încetarea relațiilor de muncă (Kündigung) poate interveni fie din inițiativa angajatorului, prin concediere , fie din inițiativa angajatului, prin demisie. În ambele situații, părțile trebuie să respecte termenele de preaviz prevăzute de lege sau stabilite contractual. Totuși, există și situații excepționale în care contractul de muncă poate fi desfăcut imediat, fără respectarea termenelor de preaviz (fristlose Kündigung), atunci când una dintre părți comite o încălcare gravă a obligațiilor contractuale.
Conform dispozițiilor Codului Civil German (Bürgerliches Gesetzbuch – BGB), contractul de muncă poate înceta și prin acordul ambelor părți, prin semnarea unui contract de încetare amiabilă (Aufhebungsvertrag). Încheierea acestuia permite angajatului și angajatorului să stabilească de comun acord termenii încetării raporturilor de muncă, inclusiv eventualele compensații. În cazul contractelor de muncă pe durată determinată (befristeter Arbeitsvertrag), acestea încetează automat la expirarea termenului stabilit, fără a fi necesară o notificare prealabilă.
După încetarea contractului de muncă, angajatul are dreptul la o recomandare (Arbeitszeugnis), care poate fi solicitată de la fostul angajator. De asemenea, angajatul trebuie să primească documentele de lichidare necesare, cum ar fi Abmeldung zur Sozialversicherung (document de scoatere din sistemul de asigurări sociale) și Ausdruck der elektronischen Lohnsteuerbescheinigung (certificat fiscal pentru impozitul pe salariu).
Din punct de vedere juridic, un angajat nu are obligația de a semna actul de concediere comunicat de angajator. Concedierea este un act juridic unilateral al angajatorului, iar ceea ce contează este momentul în care angajatul a primit efectiv notificarea concedierii. Semnătura angajatului nu constituie o condiție de valabilitate a concedierii și nici nu echivalează cu acceptarea acesteia.
Cu toate acestea, angajatorii pot încerca să convingă angajatul să semneze un acord de încetare a contractului (Aufhebungsvertrag). Spre deosebire de concediere, acest acord de încetare este un act juridic bilateral, prin care angajatul își exprimă acordul pentru încetarea raportului de muncă. Semnarea unui asemenea acord poate avea implicații asupra drepturilor angajatului, inclusiv asupra accesului la indemnizația de șomaj. Prin urmare, este necesar ca angajatul să analizeze cu atenție conținutul actului comunicat de către angajator și să solicite consultanță juridică înainte de a accepta o astfel de înțelegere.
Formalitățile privind rezilierea contractului de muncă
Rezilierea unui contract de muncă înbla Germania, fie că este vorba despre concediere, fie despre demisie, trebuie să respecte forma scrisă, în conformitate cu prevederile § 623 BGB: „Die Beendigung von Arbeitsverhältnissen durch Kündigung oder Auflösungsvertrag bedürfen zu ihrer Wirksamkeit der Schriftform; die elektronische Form ist ausgeschlossen” Astfel, notificarea de concediere sau de demisie trebuie transmisă în format fizic, semnată olograf, și poate fi înmânată personal sau trimisă prin poștă, preferabil prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (Einschreiben mit Rückschein). Orice altă modalitate de transmitere, precum notificările verbale, e-mailurile, mesajele WhatsApp sau faxul, nu este recunoscută de legislația germană și nu produce efecte juridice.
Perioada de preaviz (Kündigungsfrist)
Indiferent dacă încetarea contractului de muncă intervine prin concediere sau prin demisie, angajatul este obligat să își continue activitatea pe întreaga durată a perioadei de preaviz. Termenele de preaviz aplicabile sunt stabilite fie prin contractul individual de muncă, fie printr-un contract colectiv de muncă (Tarifvertrag). În lipsa unor prevederi contractuale exprse, se aplică termenele generale prevăzute de lege.
O concediere fără preaviz sau extraordinară (fristlose/außerordentliche Kündigung) poate fi dispusă doar în situații excepționale și necesită un motiv întemeiat. Totuși, legea nu impune angajatorului obligația de a include acest motiv în decizia de concediere. În schimb, o concediere ordinară (fristgerechte/ordentliche Kündigung) presupune respectarea unor termene de preaviz bine definite.
În general, atât în cazul concedierii, cât și al demisiei, termenul de preaviz standard este de patru săptămâni, având ca punct de referință fie data de 15 ale lunii, fie sfârșitul lunii. Totuși, în cazul concedierii inițiate de angajator, durata preavizului crește progresiv în funcție de vechimea angajatului în cadrul companiei:
- 4 săptămâni pentru contractele cu o durată de până la 2 ani;
- 1 lună pentru contractele cu o durată mai mare de 2 ani;
- 2 luni pentru contractele cu o durată mai mare de 5 ani;
- 3 luni pentru contractele cu o durată mai mare de 8 ani;
- 4 luni pentru contractele cu o durată mai mare de 10 ani;
- 5 luni pentru contractele cu o durată mai mare de 12 ani;
- 6 luni pentru contractele cu o durată mai mare de 15 ani;
- 7 luni pentru contractele cu o durată mai mare de 20 ani.
Preavizul în perioada de probă (Probezeit)
În timpul perioadei de probă, care poate dura până la 6 luni, raportul de muncă poate fi încetat de oricare dintre părți cu un termen de preaviz redus, de doar 2 săptămâni. În unele contracte, acest termen poate fi și mai scurt, motiv pentru care este necesar ca angajatul să consulte cu atenție clauzele contractuale.
Pentru a evita orice incertitudine sau neconformitate, angajatul trebuie să verifice atât contractul individual de muncă, cât și eventualul Tarifvertrag aplicabil, pentru a se asigura că termenul de preaviz respectat de angajator corespunde normelor legale în vigoare.
Demisia (Eigenkündigung)
Angajatul are dreptul de a-și da demisia în orice moment, fără a fi obligat să ofere o justificare, cu condiția respectării termenului legal de preaviz. Este esențial de reținut că perioada de preaviz trebuie respectată conform reglementărilor menționate anterior.
Dacă demisia nu este realizată corect, angajatul poate suporta consecințe financiare, cum ar fi aplicarea unei penalizări (Vertragsstrafe), care trebuie să fie prevăzută expres în contract și nu poate depăși echivalentul unui salariu lunar. În unele cazuri, angajatorul poate reține parțial sau integral ultimul salariu.
Pentru a evita astfel de situații, conform ghidului antereferit, angajatul trebuie să urmeze aceste măsuri:
- Depunerea demisiei în scris, chiar și în absența unui contract de muncă în formă scrisă.
- Respectarea termenului de preaviz, având în vedere că momentul determinant este data primirii scrisorii de demisie de către angajator.
- Asigurarea transmiterii corecte a documentului, fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie prin înmânarea directă de către o terță persoană desemnată.
Concedierea
Spre deosebire de angajat, în principiu, angajatorul are dreptul de a rezilia contractul de muncă doar în baza unor motive justificate. Acestea pot fi:
- Încălcarea repetată a obligațiilor contractuale de către angajat, cum ar fi întârzierile frecvente la locul de muncă, după ce acesta a fost avertizat în mod repetat;
- Utilizarea excesivă a internetului în scop personal în timpul programului de lucru;
- Comportament inadecvat, inclusiv hărțuirea fizică sau psihologică a colegilor.
Este important de menționat că, în cazul în care concedierea se face din aceste motive, beneficiul indemnizației de șomaj poate fi suspendat pentru o perioadă de 12 săptămâni.
Există și motive care nu sunt imputabile angajatului, dar care pot justifica o concediere, precum:
- Afecțiuni medicale repetate pe termen scurt;
- Boli cronice de lungă durată;
- Invaliditate permanentă care împiedică desfășurarea activității profesionale;
- Incapacitate de recuperare a capacității de muncă;
- Reducerea semnificativă a performanței angajatului din motive medicale.
Angajatorul poate dispune concedierea pe motive medicale doar dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:
- Prognostic medical nefavorabil, care indică o recuperare incertă;
- Existența unui interes justificat al angajatorului privind funcționarea eficientă a companiei;
- Lipsa unor alternative pentru menținerea angajatului în alte posturi;
- Costuri ridicate generate de absențele angajatului, care devin nesustenabile pentru companie.
Este posibilă concedierea în timpul concediului medical?
În Germania, concedierea unui angajat în timpul concediului medical este permisă. Dacă contractul de muncă încetează în perioada incapacității temporare de muncă, angajatul are dreptul de a solicita o indemnizație de boală (Krankengeld) de la Casa de Asigurări de Sănătate. De asemenea, după recuperare, acesta trebuie să se înregistreze la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru a putea beneficia de eventualele indemnizații de șomaj.
Este esențial ca toate certificatele medicale să fie transmise imediat către Casa de Asigurări de Sănătate pentru a nu pierde drepturile la indemnizație și la asigurarea de sănătate. În cazul în care angajatul intenționează să părăsească Germania în această perioadă, trebuie să informeze autoritățile competente pentru a evita pierderea beneficiilor.
Un aspect important de menționat este că femeile însărcinate beneficiază de o protecție specială împotriva concedierii, chiar și în timpul perioadei de probă.
Protecție împotriva concedierii (Kündigungsschutz)
În anumite condiții, legislația germană prevede o protecție extinsă împotriva concedierii pentru anumite categorii de angajați. Acest tip de protecție obligă angajatorul să accepte un termen de preaviz de 6 luni în caz de concediere.
Această protecție se aplică angajaților care au lucrat cel puțin șase luni în cadrul aceleiași companii și care sunt angajați într-o societate cu minimum zece salariați. În plus, anumite categorii de angajați beneficiază de o protecție specială, cum ar fi:
- Femeile însărcinate;
- Persoanele cu dizabilități;
- Angajații aflați în concediu parental;
- Ucenicii în practică (Azubis);
- Membrii consiliului de întreprindere (Betriebsrat).
Este important de menționat că, așa cum s-a precizat anterior, protecția împotriva concedierii nu se aplică în mod automat în cazul angajaților aflați în concediu medical.
Citește continuarea articolului aici.
